Si totusi…

As vrea sa stiu de ce adesea ma minti
As vrea sa simt ceea ce tu nu stii ca simti
As vrea sa ma auzi din cand in cand si pe mine
Si chiar as vrea…sa observi ca sunt langa tine…

Stiu…multe cuvinte ti se par de prisos
Stiu…dar acum n-am altceva mai de folos
Stiu…circumstantele nu ne prea ajuta
Si totusi…conteaza experienta avuta…

O idée ar fi sa fugim departe de lume
O idée ar fi sa se-ntample o minune
O idée ar fi sa credem cu adevarat in noi
Si vom izbuti atat prin vant cat si prin ploi…

Privesc cu drag la pozele ramase din trecut
Privesc cu drag povestea in care am crezut
Privesc cu drag in urma,eram indragostiti ca doi copii
Si sincer…nu stiu daca voi mai putea iarasi iubi…

Pentru totdeauna…
…daca mi-ai putea citi gandurile….ai sti cat de legat e sufletul meu de-al tau…
…daca mi-ai putea atinge inima…ai afla cat de calda poate deveni doar la apropierea buzelor tale de ale mele…
…daca ai putea simti zbuciumul meu interior…ai realiza cat de timorat e sufletul meu cand te stie departe de el…
…daca ai putea sa-mi stergi lacrima de pe obraz…ai descoperi sute de zambete care ar aparea doar la zarirea privirii tale ametitoare…
…daca ai putea sa-mi risipesti neincrederea…ai intelege de ce te vreau pt totdeauna…
…daca ai putea sa te trezesti cu mine in fiece dimineata…ai sti de ce nu vreau sa te pierd vreodata…
…daca ai putea sa distrugi globul de cristal in care ma aflu…ai reusi sa-mi redai libertatea de a ajunge la tine oricand…oriunde…
…daca m-ai saruta macar o data…m-ai vindeca de tristete si dor…
…daca m-ai imbratisa un minut…mi-ai scapa inima de conditiile de claustrare in care pare sa se afle ori de cate ori nu te poate avea…
…daca te-ai pune in locul meu…ai cunoaste sentimentele mele la adevarata lor intensitate…
…daca ai sti doar…cat te iubesc…

…Din suflet…

Cuprinsa de vraja unui gand cuminte…ascult bataile de inima ale infinitului…parca zbor…Usor,usor imi e de ajuns sa ating idealul visurilor mele..si tinand strans in pumn o firava amintire,ma afund intr-un spatiu intunecat…unde numai “eu” exista,unde sufletele se despart…ramanand doar singuratice cuvantari ale trecutului apus…

Alerg in nestire prin vastele tinuturi ale unei minti desertice si-mi amintesc…eram doi..doi muguri pe niste crengi uscate de vreme,doua flori ratacite pe un taram al tristetii..doua lacrimi intr-un abis,caci intr-un abis ne-am pierdut noi zarea…

Fara regrete…cuvinte rostite fara de-nteles..cine stie?..poate ca doar atat a contat.Uitata pe meleagurile de cristal ale nostalgiei…sufar in tacere…si-ntr-o suava umbra de ambiguitate,schitez gesturi de frustrare,desenez in culori de smarald dorul…si cuprind intr-un peisaj diafan o viata pierduta-n amintiri,sperante desarte…

Ilustrez o nuanta de iubire…a fost…este…si-o sa mai fie.Caci gandurile mele toate sunt de chipul tau ghidate…si orice simtamant nu ma atinge fara sa te am pe tine..in gand..alaturi de mine…