Si totusi…

As vrea sa stiu de ce adesea ma minti
As vrea sa simt ceea ce tu nu stii ca simti
As vrea sa ma auzi din cand in cand si pe mine
Si chiar as vrea…sa observi ca sunt langa tine…

Stiu…multe cuvinte ti se par de prisos
Stiu…dar acum n-am altceva mai de folos
Stiu…circumstantele nu ne prea ajuta
Si totusi…conteaza experienta avuta…

O idée ar fi sa fugim departe de lume
O idée ar fi sa se-ntample o minune
O idée ar fi sa credem cu adevarat in noi
Si vom izbuti atat prin vant cat si prin ploi…

Privesc cu drag la pozele ramase din trecut
Privesc cu drag povestea in care am crezut
Privesc cu drag in urma,eram indragostiti ca doi copii
Si sincer…nu stiu daca voi mai putea iarasi iubi…

Pentru totdeauna…
…daca mi-ai putea citi gandurile….ai sti cat de legat e sufletul meu de-al tau…
…daca mi-ai putea atinge inima…ai afla cat de calda poate deveni doar la apropierea buzelor tale de ale mele…
…daca ai putea simti zbuciumul meu interior…ai realiza cat de timorat e sufletul meu cand te stie departe de el…
…daca ai putea sa-mi stergi lacrima de pe obraz…ai descoperi sute de zambete care ar aparea doar la zarirea privirii tale ametitoare…
…daca ai putea sa-mi risipesti neincrederea…ai intelege de ce te vreau pt totdeauna…
…daca ai putea sa te trezesti cu mine in fiece dimineata…ai sti de ce nu vreau sa te pierd vreodata…
…daca ai putea sa distrugi globul de cristal in care ma aflu…ai reusi sa-mi redai libertatea de a ajunge la tine oricand…oriunde…
…daca m-ai saruta macar o data…m-ai vindeca de tristete si dor…
…daca m-ai imbratisa un minut…mi-ai scapa inima de conditiile de claustrare in care pare sa se afle ori de cate ori nu te poate avea…
…daca te-ai pune in locul meu…ai cunoaste sentimentele mele la adevarata lor intensitate…
…daca ai sti doar…cat te iubesc…

…Din suflet…

Cuprinsa de vraja unui gand cuminte…ascult bataile de inima ale infinitului…parca zbor…Usor,usor imi e de ajuns sa ating idealul visurilor mele..si tinand strans in pumn o firava amintire,ma afund intr-un spatiu intunecat…unde numai “eu” exista,unde sufletele se despart…ramanand doar singuratice cuvantari ale trecutului apus…

Alerg in nestire prin vastele tinuturi ale unei minti desertice si-mi amintesc…eram doi..doi muguri pe niste crengi uscate de vreme,doua flori ratacite pe un taram al tristetii..doua lacrimi intr-un abis,caci intr-un abis ne-am pierdut noi zarea…

Fara regrete…cuvinte rostite fara de-nteles..cine stie?..poate ca doar atat a contat.Uitata pe meleagurile de cristal ale nostalgiei…sufar in tacere…si-ntr-o suava umbra de ambiguitate,schitez gesturi de frustrare,desenez in culori de smarald dorul…si cuprind intr-un peisaj diafan o viata pierduta-n amintiri,sperante desarte…

Ilustrez o nuanta de iubire…a fost…este…si-o sa mai fie.Caci gandurile mele toate sunt de chipul tau ghidate…si orice simtamant nu ma atinge fara sa te am pe tine..in gand..alaturi de mine…

...nu mi-a luat niciodata minitile nimeni....
....si nici nu mi le-am pierdut...
.....erau ale mele sa le daruiesc, sau sa le tai, decupand din ele mereu aceeasi imagine a ta fumand rezemat de tocul usii...
......fara regrete...

Nu stiu...(am inceput compromitzator)...incerc sa fiu indiferenta..sa nu ma mai gandesc la ce se poate intampla..la ce-o sa fie..ce va urma...
O prietena mi-a spus azi "Invatza sa ai rabdare..".E o lectie destul de dificila pt mine...ce pot sa zic?..e f greu sa ai incredere cand e departe...e greu sa fii optimist cand steaua spre care privesti...ai impresia k mai mult se departeaza..
Stii?...intotdeauna am iubit "Luceafarul"...acea poveste de dragoste practic imposibila...care s-a sfarsit pt cei doi indragostiti ... atat de repede...cand parea k dragostea e mai intensa...dar distantza,diferentzele dintre ei...i-au despartit.Visele Lui erau atat de indraznetze..ar fi sacrificat Lumea intreaga doar pt a o putea avea...Realitatea,insa..s-a dovedit cruda...mai puternik decat dragostea lor..de ce?...pt k ea nu putea ajunge la el...si nici el la ea...Dar se iubeau..credeau atat de mult in ceea ce aveau...in vise..Asa ma simt acum...de parca idolatrizez o stea si-mi doresc atata sa fiu langa ea..sa straluceasca langa mine,incat nu mi-ar pasa daca ar trebui sa-mi sacrific viatza...E totusi un vis...Doamnee...de ce cred atata-n el?..o sa ajung ca si Luceafarul...sa realizez intr-o zi...k visul imposibil..si voi ramane la fel de singura ..ba chiar mai singura...parasita pana si de sperantza..sperantza de a avea in mana o stea...
Departe de mine gandul k voi reusi...ma zbat k un peste pe uscat..ma simt legata de maini si de picioare...si totusi..as vrea,...ahh..atat de mult..nu pot sa renunt..dar poate ca...in fine:-j...sunt prea obosita...
Nu vreau sa ma mai gandesc..nu vreau.

...o parte din viatza mea.....dualitatea realitatii mele...[:x][:(]

Dragostea rataceste peste tot nemuritoare....
Atarnata de piciorul unei pasari calatoare......................................

Azi...sunt fericita?...as fi fost...daca el ar fi fost mai aproape..

In ViSe...VreI nU VrEi...EsTI dOAR aL mEU....VReI nU VrEi...iN vIs Ma IuBeStI....

...a venit si vacanta dintre semestre...
Oftez...nu ma simt mai bine...dar am facut un progres:nu ma mai prefac,nu ma mai mint si nu-i mai mint nici pe cei din jurul meu.Acum,toti stiu ca eu am un nod in gat de cate ori mi se vorbeste despre iubire...si niciun prieten nu vrea sa ma enerveze din cauza simplului fapt,ca de cate ori am draci,fumez in cantitati...destul de mari.Am ajuns sa cred ca ei au uneori impresia ca sunt un bibelou...trebuie sa aiba grija cu el sa nu se sparga.Am devenit mai distanta...desi incerc sa nu arat,majoritatea au observat,dar nu s-au indepartat de mine,ci au incercat sa se apropie chiar mai mult.Acest lucru ma face fericita uneori.E bine sa ai multi prieteni care sa te ajute mereu.SI..le multumesc,chiar daca nu le-o zic in fata...le multumesc.:)

...Acum imi merg toate bine...scoala,prietenii si trupa de dans....tot!...Ar trebui sa fiu fericita...de ce nu se intampla asta?...nu ma pot bucura de nimic....ma simt asa goala pe dinauntru...si azi...si azi....tot el...cand o sa-mi iasa din minte?...din inima?cand????????M-am saturat sa ma prefac ca sunt fericita!!!!!Vreau sa fiu fericita!!!!...rana din sufletul meu imi umbreste orice vapaie de bucurie...nu e drept.:((

Am poposit din nou pe aceasta pagina care pt mine...in acest moment...nu semnifica decat un trecut presarat cu simple amintiri...vorbe goale...spuse ca sa umple spatiul unei inimi reci...oare?
Stand si meditand la tot ceea ce a fost,nu stiu daca intr-adevar a meritat efortul.Sunt o persoana rationala...mi s-a spus ca pana si lucrurile irationale le gandesc...daca e asa sau nu...nu ma intereseaza sa ma evaluez si sa ma reevaluez doar din cauza unor vorbe a unor buni prieteni.Insa...cred ca vreau sa-mi amintesc...desi,recunosc acele evenimente trecute din viata mea imi sunt cat se poate de prezente in fiecare zi.Dar neg si merg mai departe.De ce?Doar pt ca am parinti si pt ca visul meu in viata e sa ajung cineva.
Imi amintesc parca s-ar fi intamplat ieri...cand am sosit in gara cu inima indoita,privind insistent in jur,cautand un anume individ,care.se pare,pt inceput...m-a determinat sa cred ca nu-i nici urma de el pe acolo.Dar,straniu...el era.L-am gasit.Cam comica aceasta parte cu prima intalnire...pt ca eu ca intotdeauna,am dat-o "putin" in bara...dar intr-un final am scos-o la capat.
Apoi...un alt fragment comic,dar dulceag...a mai fost calatoria cu metroul in care eu am descoperit ca ma priveste.Stiu nu-i un lucru iesit din comun,dar privirea lui imi parea diferita de a altora,mult prea diferita.M-am fastacit,m-am intors,i-am spus sa nu se mai uite...cred ca...ma cam intimidasem...(desi,mi-e greu sa recunosc ca eu pot face asa ceva)Oricum,stiu ca acea calatorie...daca e s-o denumim astfel,s-a incheiat cu o plimbare,tinandu-ne de mana,pana la el acasa.
De aici am un sirag bogat de amintiri...si nu pt ca as fi facut cine stie ce,ci doar pt ca orice chestie nesemnificativa,orice amanunt,mi-a fost usor de retinut.Nu stiu de ce,ca doar de felul meu sunt cam uituca,dar de aceasta data,n-a fost chiar asa,ci invers.
Am intrat in curte...bineinteles,departe de caini(imi plac cainii,dar ce sa-i faci daca ei aveau ganduri necurate cu mine;))?)si am ajuns in casa.De aici,am ajuns in camera sa si....de aici...incepe un fragment tot comic(doar e vorba de mine),dar totodata parca rupt de realitate.(pt ca nici in ziua de azi,nu-mi vine sa cred).
Visul meu de-o vara se implinise.Eram alaturi de persoana la care tineam atat de mult...Am inceput sa ne jucam,sa citim niste citate dintr-un anumit proiect de-al sau...imi amintesc si acum ca s-a bosumflat cand i-am citit niste paragrafe in care mi s-a parut ca se indentifica si el(atunci doar in gluma,nu stiam ca eu,de fapt,spuneam adevarul:(.)...si a mototolit foita aia doar sa nu i-o mai citesc.Atunci am gasit motiv de joaca in esarfa mea pe care refuzam sa i-o dau(trebuie sa amintesc ca eu am o slabiciune in zona gatului si el stia asta).Ne-am distrat putin,ne-am epuizat puterile si am ras mai tot timpul.
Apoi..nu stiu ce i-a venit lui....cica trebuia sa manac...(neinspirata idee,intrucat mie nu-mi era foame).Sincer,n-aveam nimic impotriva sa manance doar el(ceea ce s-a si intamplat).Insa nu s-a lasat pana nu m-a dat din fata compului pe motivul ca se simte singur la bucatarie.In fine...am facut-o si pe asta,dar in felul meu,bineinteles.Nu stiu cum am gasit un cutit pe acolo si faceam "scheme" cu el.(de fapt,il indreptam inspre el ori de cate ori imi intindea farfuria cu mancare)Atunci am crezut ca el glumeste cand mi-a zis ca ar fi crezut ca sunt in stare sa-l omor,abia acum realizez ca el vorbea cat se poate de serios.In fine...i-am inmanat arma alba intr-un final si mi s-a pus interdictie la orice obiect taios.Sincer,mi-a fost indiferenta " regula" din cauza simplului fapt ca eu nu venisem la el cu ganduri ucigase.
Cat timp el a luat masa si se uita la o emisiune pe comp,eu m-am pus in pat sa desenez ceva...nu mai stiu ce.Stiu doar ca in acel moment chiar ma pasiona sa mazgalesc ceva pe o foaie.
Apoi...ne-am pus in pat,cica...sa vizionam un film...Da,asta era si intentia mea,dar m-a coplesit un somn...imi simteam pleoapele atat de grele....incat am uitat pt cateva minute ca exista si el langa mine...am uitat pana si de intentia mea(initiala) de a viziona un film.
Cred ca la un moment dat a observat ca sunt pe cale sa patrund in lumea viselor.
De unde mi-am dat seama?Din felul lui in care incerca sa ma tina treaza...a folosit mai multe metode pana a dat de cea care nu dadea gres niciodata.(metoda nu vreau s-o descriu:D).Am renuntat amandoi la ideea de vizionare a unui film...ne-am pus sa dormim.
De aici incepe partea mai dulceaga...in care am simtit mii de fiori...De aici...atingerile au inlocuit cuvintele...desi...si aici a inceput totul printr-o joaca...(nu are rost sa povestesc,stiu eu bine ce si cum a fost,cred ca...doar eu acum:(.)Imi amintesc ca repetarea cuvintelor "Te iubesc" ma faceau sa-l cred....sau sa vreau sa cred ca e adevarat...(cel mai dureros:eram constienta ca se va termina)...Intr-un anumit moment mi-au dat lacrimile(nu puteam suporta gandul care ma apasa...se va termina imediat ce voi pleca)...nu vroiam sa-i spun ce simt...Cand m-a imbratisat,mi-am propus sa nu mai plang...sa tin in mine totul(asa era cel mai bine).(chiar si acum cand scriu si rascolesc trecutul...lacrimile-mi inunda tastatura.)
Am adormit vreo 3 ore...nu mai stiu de ce am pus alarma,el m-a trezit pe la 4-5 dimineata cu motivul ca ii e frig.Am fost cam rea aici...nu m-am simtit pana nu mi-a zis ca el vrea sa-l incalzesc eu,desi asta mi-era clar inca de cand m-a trezit din somn.
L-am imbratisat si eu...ca na!Caldura sufletului tine cel mai bine...(recunosc,nici nu-mi placea:)).)Pana la vreo 10-11 dimineata am dormitat,daca se poate spune asa...Sarutari...imbratisari...atingeri calde...m-am simtit ca in al 9-lea cer.De ce?Pt ca il iubeam enorm.Pielea sa imi parea atat de fina...buzele asa carnoase...ochii,fermecatori...zambetul "diabolic",comic...(plang...doar o aventura:(((((((((((((((((((((((((..)Mi se prelingeau degetele pe corpul sau ca lacrimile pe obrazul meu...il simteam numai al meu(ma inselam).El era speranta...vis...viata...acum devenise realitatea mea...(ma intreb si acum..ce-a fost in capul meu?????)...Cand ne-am trezit si trebuia sa ne imbracam...m-am infasurat intr-un cearsaf...m-a invaluise timiditatea...(ciudat,dar nu stiu daca era timiditate sau doar placerea mea de a nu-i face pe plac lui)
Cand au aparut ai lui....am plecat.Nu i-am zis ora de plecare a trenului(nu vroiam sa stau in casa...parintii erau cauza.ma simteam nu tocmai bine)doar pt a grabi plecarea mea de acolo.Pe strada...mergeam ca de obicei,tinandu-ne de mana.In metrou...era nebun...(nu ca nu mi-ar fi placut)ma saruta...iar eu eram ocupata sa observ daca e vreo privire atintita asupra noastra(stii?...da...timida...oare?nu stiu).Sincer..nu ma mai saturam de el...Cand am ajuns in parc si am inceput sa ne facem poze...simteam ca explodez....vroiam sa strig...sa ma uit acolo...nu vroiam sa plec!!!NU!....El era tot,doar el...imi ajungea.Stiam...trebuia sa plec.Aveam si eu viata mea,la care nu puteam renunta.Dar mi se sfasia inima cand vedeam cat de repede trece timpul...vroiam sa-l opresc in loc....sa mai fiu acolo...sa mai exist pt el...macar cateva ore...Daca as fi putut...daca as fi putut.........Cand am ajuns in tren..el inca era langa mine..nu realizam,doar il sarutam...insa cand trenul a plecat si el a ramas in urma...(el nu stie.am fugit prin tren sa nu-l pierd...sa-l mai vad....)am realizat ca nu mai sunt aceeasi care venisem.eram alta....eram incompleta fara el...aveam nevoie de el ca sa fiu fericita.Am plans in tren..nu-mi pasa ca ma priveste toata lumea...ma simteam prea singura...vroiam sa ma intorc...ma ucidea sentimentul de NEPUTINTA!...S-a terminat...nu?Asta imi rasuna in minte....si,totusi,nu puteam accepta.Plangeam....
Cand am ajuns acasa...eram practic cu moralul la pamant...s-au speriat pana si prietenele mele de mine....eu...eram alta.:((((((((((((((
Apoi..a inceput agonia sufletului meu...mereu stateam cu gandul ca se va termina si nu voi apuca sa-l mai revad....nu puteam sa rad...sa fiu fericita decat cand ii auzeam vocea...cand vorbeam cu el...Toata lumea ma sfatuia s-o las balta...toti imi spuneau ca imi pierd timpul...si toti se mirau cand vedeau cu cata patima imi aparam dragostea...toti cei care ma cunosc mi-au zis ca sufar in zadar.(si,desi,eram tare de fata cu ei,spuneam ca fac ce vreau eu,ca e viata mea!cand eram singura...incepeam din nou sa plang...eram constienta ca au dreptate.ceea ce nu stiau ei,era faptul ca eu eram stresata in fiecare zi de acel gand...de gandul ca nu ma va mai iubi...daca m-a iubit vreodata.)
A venit vacanta de iarna.Ne-am despartit.Am luat 20 de somnifere.Am ajuns la spital.Am urmat un tratament.(ai mei nu stiu nici in ziua de azi dc am ajuns eu in halul in care eram de bolnava pt ca am vorbit cu doctorul si am ajuns la un acord.)Apoi...m-am apucat de fumat serios,in fiecare zi...de bautura nu mai pomenesc....ma refugiam in tigari,bautura si petreceam cu gashk cam in fiecare zi.Asa mi-am petrecut eu vacanta de iarna.Desi vorbeam cu el pe mess din cand in cand...nu i-am povestit nimic din ce zbucium traiam.Pe mess nu i-am mai cerut sa ne impacam.(stiam raspunsul).
Dupa vacanta de iarna...am primit lovitura de gratie.I-am zis ca voi veni din nou acolo.Mai avea putin si innebunea.Cand a auzit...parca nu mai era el.Nu-mi trecea prin cap sa ma mai duc la el acasa.Si cand am vazut ca el a reactionat asa,am vorbit cu altcineva sa ma astepte in gara.
Dar dragul meu iubit...nu s-a simtit bine pana nu m-a distrus..pana nu mi-a calcat in picioare tot ceea ce poarta numele de orgoliu.Cand mi-a zis tatal sau ca a fost doar o aventura...(poate pt el,pt mine nu)m-am simtit ca cel mai josnic om.Am prejudecatile mele..dar intentiile mele au fost intelese total gresit...O aventura...daca vroiam doar o aventura,in veci nu as fi facut ceea ce am facut.Desi m-am mentinut ferma la telefon...dupa.....a urmat...."dezmatul".Nu-s o parasuta pt nimeni si nici nu am sa fiu!!!Am crezut ca innebunesc.Mai bine nu continui...ce s-a intamplat dupa,doar putine persoane au aflat...oricum nu mai conteaza.Ce?E vreo tragedie?Pe dracu'!...
Acum...eu...
Vreau doar sa-l urasc...(nu-s nebuna,doar m-am indragostit...am trait cu impresia gresita cum ca m-ar fi cunoscut.raspuns eronat.doar credea ca ma cunoaste...doar credea ca stie de ce sunt in stare...doar credea ca stie ce simt pt el...doar credea...si greseala mea...l-am lasat sa creada asta.)
Il iubesc...stiu...si vreau sa-l uit...stiu...il urasc...stiu...si vreau sa-l uit...din nou.