Nu stiu...(am inceput compromitzator)...incerc sa fiu indiferenta..sa nu ma mai gandesc la ce se poate intampla..la ce-o sa fie..ce va urma...
O prietena mi-a spus azi "Invatza sa ai rabdare..".E o lectie destul de dificila pt mine...ce pot sa zic?..e f greu sa ai incredere cand e departe...e greu sa fii optimist cand steaua spre care privesti...ai impresia k mai mult se departeaza..
Stii?...intotdeauna am iubit "Luceafarul"...acea poveste de dragoste practic imposibila...care s-a sfarsit pt cei doi indragostiti ... atat de repede...cand parea k dragostea e mai intensa...dar distantza,diferentzele dintre ei...i-au despartit.Visele Lui erau atat de indraznetze..ar fi sacrificat Lumea intreaga doar pt a o putea avea...Realitatea,insa..s-a dovedit cruda...mai puternik decat dragostea lor..de ce?...pt k ea nu putea ajunge la el...si nici el la ea...Dar se iubeau..credeau atat de mult in ceea ce aveau...in vise..Asa ma simt acum...de parca idolatrizez o stea si-mi doresc atata sa fiu langa ea..sa straluceasca langa mine,incat nu mi-ar pasa daca ar trebui sa-mi sacrific viatza...E totusi un vis...Doamnee...de ce cred atata-n el?..o sa ajung ca si Luceafarul...sa realizez intr-o zi...k visul imposibil..si voi ramane la fel de singura ..ba chiar mai singura...parasita pana si de sperantza..sperantza de a avea in mana o stea...
Departe de mine gandul k voi reusi...ma zbat k un peste pe uscat..ma simt legata de maini si de picioare...si totusi..as vrea,...ahh..atat de mult..nu pot sa renunt..dar poate ca...in fine:-j...sunt prea obosita...
Nu vreau sa ma mai gandesc..nu vreau.