decembrie 18, 2009
Si totusi…
As vrea sa stiu de ce adesea ma minti
As vrea sa simt ceea ce tu nu stii ca simti
As vrea sa ma auzi din cand in cand si pe mine
Si chiar as vrea…sa observi ca sunt langa tine…
Stiu…multe cuvinte ti se par de prisos
Stiu…dar acum n-am altceva mai de folos
Stiu…circumstantele nu ne prea ajuta
Si totusi…conteaza experienta avuta…
O idée ar fi sa fugim departe de lume
O idée ar fi sa se-ntample o minune
O idée ar fi sa credem cu adevarat in noi
Si vom izbuti atat prin vant cat si prin ploi…
Privesc cu drag la pozele ramase din trecut
Privesc cu drag povestea in care am crezut
Privesc cu drag in urma,eram indragostiti ca doi copii
Si sincer…nu stiu daca voi mai putea iarasi iubi…
As vrea sa stiu de ce adesea ma minti
As vrea sa simt ceea ce tu nu stii ca simti
As vrea sa ma auzi din cand in cand si pe mine
Si chiar as vrea…sa observi ca sunt langa tine…
Stiu…multe cuvinte ti se par de prisos
Stiu…dar acum n-am altceva mai de folos
Stiu…circumstantele nu ne prea ajuta
Si totusi…conteaza experienta avuta…
O idée ar fi sa fugim departe de lume
O idée ar fi sa se-ntample o minune
O idée ar fi sa credem cu adevarat in noi
Si vom izbuti atat prin vant cat si prin ploi…
Privesc cu drag la pozele ramase din trecut
Privesc cu drag povestea in care am crezut
Privesc cu drag in urma,eram indragostiti ca doi copii
Si sincer…nu stiu daca voi mai putea iarasi iubi…
Pentru totdeauna…
…daca mi-ai putea citi gandurile….ai sti cat de legat e sufletul meu de-al tau…
…daca mi-ai putea atinge inima…ai afla cat de calda poate deveni doar la apropierea buzelor tale de ale mele…
…daca ai putea simti zbuciumul meu interior…ai realiza cat de timorat e sufletul meu cand te stie departe de el…
…daca ai putea sa-mi stergi lacrima de pe obraz…ai descoperi sute de zambete care ar aparea doar la zarirea privirii tale ametitoare…
…daca ai putea sa-mi risipesti neincrederea…ai intelege de ce te vreau pt totdeauna…
…daca ai putea sa te trezesti cu mine in fiece dimineata…ai sti de ce nu vreau sa te pierd vreodata…
…daca ai putea sa distrugi globul de cristal in care ma aflu…ai reusi sa-mi redai libertatea de a ajunge la tine oricand…oriunde…
…daca m-ai saruta macar o data…m-ai vindeca de tristete si dor…
…daca m-ai imbratisa un minut…mi-ai scapa inima de conditiile de claustrare in care pare sa se afle ori de cate ori nu te poate avea…
…daca te-ai pune in locul meu…ai cunoaste sentimentele mele la adevarata lor intensitate…
…daca ai sti doar…cat te iubesc…
…daca mi-ai putea citi gandurile….ai sti cat de legat e sufletul meu de-al tau…
…daca mi-ai putea atinge inima…ai afla cat de calda poate deveni doar la apropierea buzelor tale de ale mele…
…daca ai putea simti zbuciumul meu interior…ai realiza cat de timorat e sufletul meu cand te stie departe de el…
…daca ai putea sa-mi stergi lacrima de pe obraz…ai descoperi sute de zambete care ar aparea doar la zarirea privirii tale ametitoare…
…daca ai putea sa-mi risipesti neincrederea…ai intelege de ce te vreau pt totdeauna…
…daca ai putea sa te trezesti cu mine in fiece dimineata…ai sti de ce nu vreau sa te pierd vreodata…
…daca ai putea sa distrugi globul de cristal in care ma aflu…ai reusi sa-mi redai libertatea de a ajunge la tine oricand…oriunde…
…daca m-ai saruta macar o data…m-ai vindeca de tristete si dor…
…daca m-ai imbratisa un minut…mi-ai scapa inima de conditiile de claustrare in care pare sa se afle ori de cate ori nu te poate avea…
…daca te-ai pune in locul meu…ai cunoaste sentimentele mele la adevarata lor intensitate…
…daca ai sti doar…cat te iubesc…
…Din suflet…
Cuprinsa de vraja unui gand cuminte…ascult bataile de inima ale infinitului…parca zbor…Usor,usor imi e de ajuns sa ating idealul visurilor mele..si tinand strans in pumn o firava amintire,ma afund intr-un spatiu intunecat…unde numai “eu” exista,unde sufletele se despart…ramanand doar singuratice cuvantari ale trecutului apus…
Alerg in nestire prin vastele tinuturi ale unei minti desertice si-mi amintesc…eram doi..doi muguri pe niste crengi uscate de vreme,doua flori ratacite pe un taram al tristetii..doua lacrimi intr-un abis,caci intr-un abis ne-am pierdut noi zarea…
Fara regrete…cuvinte rostite fara de-nteles..cine stie?..poate ca doar atat a contat.Uitata pe meleagurile de cristal ale nostalgiei…sufar in tacere…si-ntr-o suava umbra de ambiguitate,schitez gesturi de frustrare,desenez in culori de smarald dorul…si cuprind intr-un peisaj diafan o viata pierduta-n amintiri,sperante desarte…
Ilustrez o nuanta de iubire…a fost…este…si-o sa mai fie.Caci gandurile mele toate sunt de chipul tau ghidate…si orice simtamant nu ma atinge fara sa te am pe tine..in gand..alaturi de mine…
octombrie 11, 2009
septembrie 08, 2009
Nu stiu...(am inceput compromitzator)...incerc sa fiu indiferenta..sa nu ma mai gandesc la ce se poate intampla..la ce-o sa fie..ce va urma...
O prietena mi-a spus azi "Invatza sa ai rabdare..".E o lectie destul de dificila pt mine...ce pot sa zic?..e f greu sa ai incredere cand e departe...e greu sa fii optimist cand steaua spre care privesti...ai impresia k mai mult se departeaza..
Stii?...intotdeauna am iubit "Luceafarul"...acea poveste de dragoste practic imposibila...care s-a sfarsit pt cei doi indragostiti ... atat de repede...cand parea k dragostea e mai intensa...dar distantza,diferentzele dintre ei...i-au despartit.Visele Lui erau atat de indraznetze..ar fi sacrificat Lumea intreaga doar pt a o putea avea...Realitatea,insa..s-a dovedit cruda...mai puternik decat dragostea lor..de ce?...pt k ea nu putea ajunge la el...si nici el la ea...Dar se iubeau..credeau atat de mult in ceea ce aveau...in vise..Asa ma simt acum...de parca idolatrizez o stea si-mi doresc atata sa fiu langa ea..sa straluceasca langa mine,incat nu mi-ar pasa daca ar trebui sa-mi sacrific viatza...E totusi un vis...Doamnee...de ce cred atata-n el?..o sa ajung ca si Luceafarul...sa realizez intr-o zi...k visul imposibil..si voi ramane la fel de singura ..ba chiar mai singura...parasita pana si de sperantza..sperantza de a avea in mana o stea...
Departe de mine gandul k voi reusi...ma zbat k un peste pe uscat..ma simt legata de maini si de picioare...si totusi..as vrea,...ahh..atat de mult..nu pot sa renunt..dar poate ca...in fine:-j...sunt prea obosita...
Nu vreau sa ma mai gandesc..nu vreau.
O prietena mi-a spus azi "Invatza sa ai rabdare..".E o lectie destul de dificila pt mine...ce pot sa zic?..e f greu sa ai incredere cand e departe...e greu sa fii optimist cand steaua spre care privesti...ai impresia k mai mult se departeaza..
Stii?...intotdeauna am iubit "Luceafarul"...acea poveste de dragoste practic imposibila...care s-a sfarsit pt cei doi indragostiti ... atat de repede...cand parea k dragostea e mai intensa...dar distantza,diferentzele dintre ei...i-au despartit.Visele Lui erau atat de indraznetze..ar fi sacrificat Lumea intreaga doar pt a o putea avea...Realitatea,insa..s-a dovedit cruda...mai puternik decat dragostea lor..de ce?...pt k ea nu putea ajunge la el...si nici el la ea...Dar se iubeau..credeau atat de mult in ceea ce aveau...in vise..Asa ma simt acum...de parca idolatrizez o stea si-mi doresc atata sa fiu langa ea..sa straluceasca langa mine,incat nu mi-ar pasa daca ar trebui sa-mi sacrific viatza...E totusi un vis...Doamnee...de ce cred atata-n el?..o sa ajung ca si Luceafarul...sa realizez intr-o zi...k visul imposibil..si voi ramane la fel de singura ..ba chiar mai singura...parasita pana si de sperantza..sperantza de a avea in mana o stea...
Departe de mine gandul k voi reusi...ma zbat k un peste pe uscat..ma simt legata de maini si de picioare...si totusi..as vrea,...ahh..atat de mult..nu pot sa renunt..dar poate ca...in fine:-j...sunt prea obosita...
Nu vreau sa ma mai gandesc..nu vreau.
septembrie 04, 2009
iunie 16, 2009
ianuarie 31, 2009
...a venit si vacanta dintre semestre...
Oftez...nu ma simt mai bine...dar am facut un progres:nu ma mai prefac,nu ma mai mint si nu-i mai mint nici pe cei din jurul meu.Acum,toti stiu ca eu am un nod in gat de cate ori mi se vorbeste despre iubire...si niciun prieten nu vrea sa ma enerveze din cauza simplului fapt,ca de cate ori am draci,fumez in cantitati...destul de mari.Am ajuns sa cred ca ei au uneori impresia ca sunt un bibelou...trebuie sa aiba grija cu el sa nu se sparga.Am devenit mai distanta...desi incerc sa nu arat,majoritatea au observat,dar nu s-au indepartat de mine,ci au incercat sa se apropie chiar mai mult.Acest lucru ma face fericita uneori.E bine sa ai multi prieteni care sa te ajute mereu.SI..le multumesc,chiar daca nu le-o zic in fata...le multumesc.:)
Oftez...nu ma simt mai bine...dar am facut un progres:nu ma mai prefac,nu ma mai mint si nu-i mai mint nici pe cei din jurul meu.Acum,toti stiu ca eu am un nod in gat de cate ori mi se vorbeste despre iubire...si niciun prieten nu vrea sa ma enerveze din cauza simplului fapt,ca de cate ori am draci,fumez in cantitati...destul de mari.Am ajuns sa cred ca ei au uneori impresia ca sunt un bibelou...trebuie sa aiba grija cu el sa nu se sparga.Am devenit mai distanta...desi incerc sa nu arat,majoritatea au observat,dar nu s-au indepartat de mine,ci au incercat sa se apropie chiar mai mult.Acest lucru ma face fericita uneori.E bine sa ai multi prieteni care sa te ajute mereu.SI..le multumesc,chiar daca nu le-o zic in fata...le multumesc.:)
ianuarie 23, 2009
...Acum imi merg toate bine...scoala,prietenii si trupa de dans....tot!...Ar trebui sa fiu fericita...de ce nu se intampla asta?...nu ma pot bucura de nimic....ma simt asa goala pe dinauntru...si azi...si azi....tot el...cand o sa-mi iasa din minte?...din inima?cand????????M-am saturat sa ma prefac ca sunt fericita!!!!!Vreau sa fiu fericita!!!!...rana din sufletul meu imi umbreste orice vapaie de bucurie...nu e drept.:((
ianuarie 17, 2009
Am poposit din nou pe aceasta pagina care pt mine...in acest moment...nu semnifica decat un trecut presarat cu simple amintiri...vorbe goale...spuse ca sa umple spatiul unei inimi reci...oare?
Stand si meditand la tot ceea ce a fost,nu stiu daca intr-adevar a meritat efortul.Sunt o persoana rationala...mi s-a spus ca pana si lucrurile irationale le gandesc...daca e asa sau nu...nu ma intereseaza sa ma evaluez si sa ma reevaluez doar din cauza unor vorbe a unor buni prieteni.Insa...cred ca vreau sa-mi amintesc...desi,recunosc acele evenimente trecute din viata mea imi sunt cat se poate de prezente in fiecare zi.Dar neg si merg mai departe.De ce?Doar pt ca am parinti si pt ca visul meu in viata e sa ajung cineva.
Imi amintesc parca s-ar fi intamplat ieri...cand am sosit in gara cu inima indoita,privind insistent in jur,cautand un anume individ,care.se pare,pt inceput...m-a determinat sa cred ca nu-i nici urma de el pe acolo.Dar,straniu...el era.L-am gasit.Cam comica aceasta parte cu prima intalnire...pt ca eu ca intotdeauna,am dat-o "putin" in bara...dar intr-un final am scos-o la capat.
Apoi...un alt fragment comic,dar dulceag...a mai fost calatoria cu metroul in care eu am descoperit ca ma priveste.Stiu nu-i un lucru iesit din comun,dar privirea lui imi parea diferita de a altora,mult prea diferita.M-am fastacit,m-am intors,i-am spus sa nu se mai uite...cred ca...ma cam intimidasem...(desi,mi-e greu sa recunosc ca eu pot face asa ceva)Oricum,stiu ca acea calatorie...daca e s-o denumim astfel,s-a incheiat cu o plimbare,tinandu-ne de mana,pana la el acasa.
De aici am un sirag bogat de amintiri...si nu pt ca as fi facut cine stie ce,ci doar pt ca orice chestie nesemnificativa,orice amanunt,mi-a fost usor de retinut.Nu stiu de ce,ca doar de felul meu sunt cam uituca,dar de aceasta data,n-a fost chiar asa,ci invers.
Am intrat in curte...bineinteles,departe de caini(imi plac cainii,dar ce sa-i faci daca ei aveau ganduri necurate cu mine;))?)si am ajuns in casa.De aici,am ajuns in camera sa si....de aici...incepe un fragment tot comic(doar e vorba de mine),dar totodata parca rupt de realitate.(pt ca nici in ziua de azi,nu-mi vine sa cred).
Visul meu de-o vara se implinise.Eram alaturi de persoana la care tineam atat de mult...Am inceput sa ne jucam,sa citim niste citate dintr-un anumit proiect de-al sau...imi amintesc si acum ca s-a bosumflat cand i-am citit niste paragrafe in care mi s-a parut ca se indentifica si el(atunci doar in gluma,nu stiam ca eu,de fapt,spuneam adevarul:(.)...si a mototolit foita aia doar sa nu i-o mai citesc.Atunci am gasit motiv de joaca in esarfa mea pe care refuzam sa i-o dau(trebuie sa amintesc ca eu am o slabiciune in zona gatului si el stia asta).Ne-am distrat putin,ne-am epuizat puterile si am ras mai tot timpul.
Apoi..nu stiu ce i-a venit lui....cica trebuia sa manac...(neinspirata idee,intrucat mie nu-mi era foame).Sincer,n-aveam nimic impotriva sa manance doar el(ceea ce s-a si intamplat).Insa nu s-a lasat pana nu m-a dat din fata compului pe motivul ca se simte singur la bucatarie.In fine...am facut-o si pe asta,dar in felul meu,bineinteles.Nu stiu cum am gasit un cutit pe acolo si faceam "scheme" cu el.(de fapt,il indreptam inspre el ori de cate ori imi intindea farfuria cu mancare)Atunci am crezut ca el glumeste cand mi-a zis ca ar fi crezut ca sunt in stare sa-l omor,abia acum realizez ca el vorbea cat se poate de serios.In fine...i-am inmanat arma alba intr-un final si mi s-a pus interdictie la orice obiect taios.Sincer,mi-a fost indiferenta " regula" din cauza simplului fapt ca eu nu venisem la el cu ganduri ucigase.
Cat timp el a luat masa si se uita la o emisiune pe comp,eu m-am pus in pat sa desenez ceva...nu mai stiu ce.Stiu doar ca in acel moment chiar ma pasiona sa mazgalesc ceva pe o foaie.
Apoi...ne-am pus in pat,cica...sa vizionam un film...Da,asta era si intentia mea,dar m-a coplesit un somn...imi simteam pleoapele atat de grele....incat am uitat pt cateva minute ca exista si el langa mine...am uitat pana si de intentia mea(initiala) de a viziona un film.
Cred ca la un moment dat a observat ca sunt pe cale sa patrund in lumea viselor.
De unde mi-am dat seama?Din felul lui in care incerca sa ma tina treaza...a folosit mai multe metode pana a dat de cea care nu dadea gres niciodata.(metoda nu vreau s-o descriu:D).Am renuntat amandoi la ideea de vizionare a unui film...ne-am pus sa dormim.
De aici incepe partea mai dulceaga...in care am simtit mii de fiori...De aici...atingerile au inlocuit cuvintele...desi...si aici a inceput totul printr-o joaca...(nu are rost sa povestesc,stiu eu bine ce si cum a fost,cred ca...doar eu acum:(.)Imi amintesc ca repetarea cuvintelor "Te iubesc" ma faceau sa-l cred....sau sa vreau sa cred ca e adevarat...(cel mai dureros:eram constienta ca se va termina)...Intr-un anumit moment mi-au dat lacrimile(nu puteam suporta gandul care ma apasa...se va termina imediat ce voi pleca)...nu vroiam sa-i spun ce simt...Cand m-a imbratisat,mi-am propus sa nu mai plang...sa tin in mine totul(asa era cel mai bine).(chiar si acum cand scriu si rascolesc trecutul...lacrimile-mi inunda tastatura.)
Am adormit vreo 3 ore...nu mai stiu de ce am pus alarma,el m-a trezit pe la 4-5 dimineata cu motivul ca ii e frig.Am fost cam rea aici...nu m-am simtit pana nu mi-a zis ca el vrea sa-l incalzesc eu,desi asta mi-era clar inca de cand m-a trezit din somn.
L-am imbratisat si eu...ca na!Caldura sufletului tine cel mai bine...(recunosc,nici nu-mi placea:)).)Pana la vreo 10-11 dimineata am dormitat,daca se poate spune asa...Sarutari...imbratisari...atingeri calde...m-am simtit ca in al 9-lea cer.De ce?Pt ca il iubeam enorm.Pielea sa imi parea atat de fina...buzele asa carnoase...ochii,fermecatori...zambetul "diabolic",comic...(plang...doar o aventura:(((((((((((((((((((((((((..)Mi se prelingeau degetele pe corpul sau ca lacrimile pe obrazul meu...il simteam numai al meu(ma inselam).El era speranta...vis...viata...acum devenise realitatea mea...(ma intreb si acum..ce-a fost in capul meu?????)...Cand ne-am trezit si trebuia sa ne imbracam...m-am infasurat intr-un cearsaf...m-a invaluise timiditatea...(ciudat,dar nu stiu daca era timiditate sau doar placerea mea de a nu-i face pe plac lui)
Cand au aparut ai lui....am plecat.Nu i-am zis ora de plecare a trenului(nu vroiam sa stau in casa...parintii erau cauza.ma simteam nu tocmai bine)doar pt a grabi plecarea mea de acolo.Pe strada...mergeam ca de obicei,tinandu-ne de mana.In metrou...era nebun...(nu ca nu mi-ar fi placut)ma saruta...iar eu eram ocupata sa observ daca e vreo privire atintita asupra noastra(stii?...da...timida...oare?nu stiu).Sincer..nu ma mai saturam de el...Cand am ajuns in parc si am inceput sa ne facem poze...simteam ca explodez....vroiam sa strig...sa ma uit acolo...nu vroiam sa plec!!!NU!....El era tot,doar el...imi ajungea.Stiam...trebuia sa plec.Aveam si eu viata mea,la care nu puteam renunta.Dar mi se sfasia inima cand vedeam cat de repede trece timpul...vroiam sa-l opresc in loc....sa mai fiu acolo...sa mai exist pt el...macar cateva ore...Daca as fi putut...daca as fi putut.........Cand am ajuns in tren..el inca era langa mine..nu realizam,doar il sarutam...insa cand trenul a plecat si el a ramas in urma...(el nu stie.am fugit prin tren sa nu-l pierd...sa-l mai vad....)am realizat ca nu mai sunt aceeasi care venisem.eram alta....eram incompleta fara el...aveam nevoie de el ca sa fiu fericita.Am plans in tren..nu-mi pasa ca ma priveste toata lumea...ma simteam prea singura...vroiam sa ma intorc...ma ucidea sentimentul de NEPUTINTA!...S-a terminat...nu?Asta imi rasuna in minte....si,totusi,nu puteam accepta.Plangeam....
Cand am ajuns acasa...eram practic cu moralul la pamant...s-au speriat pana si prietenele mele de mine....eu...eram alta.:((((((((((((((
Apoi..a inceput agonia sufletului meu...mereu stateam cu gandul ca se va termina si nu voi apuca sa-l mai revad....nu puteam sa rad...sa fiu fericita decat cand ii auzeam vocea...cand vorbeam cu el...Toata lumea ma sfatuia s-o las balta...toti imi spuneau ca imi pierd timpul...si toti se mirau cand vedeau cu cata patima imi aparam dragostea...toti cei care ma cunosc mi-au zis ca sufar in zadar.(si,desi,eram tare de fata cu ei,spuneam ca fac ce vreau eu,ca e viata mea!cand eram singura...incepeam din nou sa plang...eram constienta ca au dreptate.ceea ce nu stiau ei,era faptul ca eu eram stresata in fiecare zi de acel gand...de gandul ca nu ma va mai iubi...daca m-a iubit vreodata.)
A venit vacanta de iarna.Ne-am despartit.Am luat 20 de somnifere.Am ajuns la spital.Am urmat un tratament.(ai mei nu stiu nici in ziua de azi dc am ajuns eu in halul in care eram de bolnava pt ca am vorbit cu doctorul si am ajuns la un acord.)Apoi...m-am apucat de fumat serios,in fiecare zi...de bautura nu mai pomenesc....ma refugiam in tigari,bautura si petreceam cu gashk cam in fiecare zi.Asa mi-am petrecut eu vacanta de iarna.Desi vorbeam cu el pe mess din cand in cand...nu i-am povestit nimic din ce zbucium traiam.Pe mess nu i-am mai cerut sa ne impacam.(stiam raspunsul).
Dupa vacanta de iarna...am primit lovitura de gratie.I-am zis ca voi veni din nou acolo.Mai avea putin si innebunea.Cand a auzit...parca nu mai era el.Nu-mi trecea prin cap sa ma mai duc la el acasa.Si cand am vazut ca el a reactionat asa,am vorbit cu altcineva sa ma astepte in gara.
Dar dragul meu iubit...nu s-a simtit bine pana nu m-a distrus..pana nu mi-a calcat in picioare tot ceea ce poarta numele de orgoliu.Cand mi-a zis tatal sau ca a fost doar o aventura...(poate pt el,pt mine nu)m-am simtit ca cel mai josnic om.Am prejudecatile mele..dar intentiile mele au fost intelese total gresit...O aventura...daca vroiam doar o aventura,in veci nu as fi facut ceea ce am facut.Desi m-am mentinut ferma la telefon...dupa.....a urmat...."dezmatul".Nu-s o parasuta pt nimeni si nici nu am sa fiu!!!Am crezut ca innebunesc.Mai bine nu continui...ce s-a intamplat dupa,doar putine persoane au aflat...oricum nu mai conteaza.Ce?E vreo tragedie?Pe dracu'!...
Acum...eu...
Vreau doar sa-l urasc...(nu-s nebuna,doar m-am indragostit...am trait cu impresia gresita cum ca m-ar fi cunoscut.raspuns eronat.doar credea ca ma cunoaste...doar credea ca stie de ce sunt in stare...doar credea ca stie ce simt pt el...doar credea...si greseala mea...l-am lasat sa creada asta.)
Il iubesc...stiu...si vreau sa-l uit...stiu...il urasc...stiu...si vreau sa-l uit...din nou.
Stand si meditand la tot ceea ce a fost,nu stiu daca intr-adevar a meritat efortul.Sunt o persoana rationala...mi s-a spus ca pana si lucrurile irationale le gandesc...daca e asa sau nu...nu ma intereseaza sa ma evaluez si sa ma reevaluez doar din cauza unor vorbe a unor buni prieteni.Insa...cred ca vreau sa-mi amintesc...desi,recunosc acele evenimente trecute din viata mea imi sunt cat se poate de prezente in fiecare zi.Dar neg si merg mai departe.De ce?Doar pt ca am parinti si pt ca visul meu in viata e sa ajung cineva.
Imi amintesc parca s-ar fi intamplat ieri...cand am sosit in gara cu inima indoita,privind insistent in jur,cautand un anume individ,care.se pare,pt inceput...m-a determinat sa cred ca nu-i nici urma de el pe acolo.Dar,straniu...el era.L-am gasit.Cam comica aceasta parte cu prima intalnire...pt ca eu ca intotdeauna,am dat-o "putin" in bara...dar intr-un final am scos-o la capat.
Apoi...un alt fragment comic,dar dulceag...a mai fost calatoria cu metroul in care eu am descoperit ca ma priveste.Stiu nu-i un lucru iesit din comun,dar privirea lui imi parea diferita de a altora,mult prea diferita.M-am fastacit,m-am intors,i-am spus sa nu se mai uite...cred ca...ma cam intimidasem...(desi,mi-e greu sa recunosc ca eu pot face asa ceva)Oricum,stiu ca acea calatorie...daca e s-o denumim astfel,s-a incheiat cu o plimbare,tinandu-ne de mana,pana la el acasa.
De aici am un sirag bogat de amintiri...si nu pt ca as fi facut cine stie ce,ci doar pt ca orice chestie nesemnificativa,orice amanunt,mi-a fost usor de retinut.Nu stiu de ce,ca doar de felul meu sunt cam uituca,dar de aceasta data,n-a fost chiar asa,ci invers.
Am intrat in curte...bineinteles,departe de caini(imi plac cainii,dar ce sa-i faci daca ei aveau ganduri necurate cu mine;))?)si am ajuns in casa.De aici,am ajuns in camera sa si....de aici...incepe un fragment tot comic(doar e vorba de mine),dar totodata parca rupt de realitate.(pt ca nici in ziua de azi,nu-mi vine sa cred).
Visul meu de-o vara se implinise.Eram alaturi de persoana la care tineam atat de mult...Am inceput sa ne jucam,sa citim niste citate dintr-un anumit proiect de-al sau...imi amintesc si acum ca s-a bosumflat cand i-am citit niste paragrafe in care mi s-a parut ca se indentifica si el(atunci doar in gluma,nu stiam ca eu,de fapt,spuneam adevarul:(.)...si a mototolit foita aia doar sa nu i-o mai citesc.Atunci am gasit motiv de joaca in esarfa mea pe care refuzam sa i-o dau(trebuie sa amintesc ca eu am o slabiciune in zona gatului si el stia asta).Ne-am distrat putin,ne-am epuizat puterile si am ras mai tot timpul.
Apoi..nu stiu ce i-a venit lui....cica trebuia sa manac...(neinspirata idee,intrucat mie nu-mi era foame).Sincer,n-aveam nimic impotriva sa manance doar el(ceea ce s-a si intamplat).Insa nu s-a lasat pana nu m-a dat din fata compului pe motivul ca se simte singur la bucatarie.In fine...am facut-o si pe asta,dar in felul meu,bineinteles.Nu stiu cum am gasit un cutit pe acolo si faceam "scheme" cu el.(de fapt,il indreptam inspre el ori de cate ori imi intindea farfuria cu mancare)Atunci am crezut ca el glumeste cand mi-a zis ca ar fi crezut ca sunt in stare sa-l omor,abia acum realizez ca el vorbea cat se poate de serios.In fine...i-am inmanat arma alba intr-un final si mi s-a pus interdictie la orice obiect taios.Sincer,mi-a fost indiferenta " regula" din cauza simplului fapt ca eu nu venisem la el cu ganduri ucigase.
Cat timp el a luat masa si se uita la o emisiune pe comp,eu m-am pus in pat sa desenez ceva...nu mai stiu ce.Stiu doar ca in acel moment chiar ma pasiona sa mazgalesc ceva pe o foaie.
Apoi...ne-am pus in pat,cica...sa vizionam un film...Da,asta era si intentia mea,dar m-a coplesit un somn...imi simteam pleoapele atat de grele....incat am uitat pt cateva minute ca exista si el langa mine...am uitat pana si de intentia mea(initiala) de a viziona un film.
Cred ca la un moment dat a observat ca sunt pe cale sa patrund in lumea viselor.
De unde mi-am dat seama?Din felul lui in care incerca sa ma tina treaza...a folosit mai multe metode pana a dat de cea care nu dadea gres niciodata.(metoda nu vreau s-o descriu:D).Am renuntat amandoi la ideea de vizionare a unui film...ne-am pus sa dormim.
De aici incepe partea mai dulceaga...in care am simtit mii de fiori...De aici...atingerile au inlocuit cuvintele...desi...si aici a inceput totul printr-o joaca...(nu are rost sa povestesc,stiu eu bine ce si cum a fost,cred ca...doar eu acum:(.)Imi amintesc ca repetarea cuvintelor "Te iubesc" ma faceau sa-l cred....sau sa vreau sa cred ca e adevarat...(cel mai dureros:eram constienta ca se va termina)...Intr-un anumit moment mi-au dat lacrimile(nu puteam suporta gandul care ma apasa...se va termina imediat ce voi pleca)...nu vroiam sa-i spun ce simt...Cand m-a imbratisat,mi-am propus sa nu mai plang...sa tin in mine totul(asa era cel mai bine).(chiar si acum cand scriu si rascolesc trecutul...lacrimile-mi inunda tastatura.)
Am adormit vreo 3 ore...nu mai stiu de ce am pus alarma,el m-a trezit pe la 4-5 dimineata cu motivul ca ii e frig.Am fost cam rea aici...nu m-am simtit pana nu mi-a zis ca el vrea sa-l incalzesc eu,desi asta mi-era clar inca de cand m-a trezit din somn.
L-am imbratisat si eu...ca na!Caldura sufletului tine cel mai bine...(recunosc,nici nu-mi placea:)).)Pana la vreo 10-11 dimineata am dormitat,daca se poate spune asa...Sarutari...imbratisari...atingeri calde...m-am simtit ca in al 9-lea cer.De ce?Pt ca il iubeam enorm.Pielea sa imi parea atat de fina...buzele asa carnoase...ochii,fermecatori...zambetul "diabolic",comic...(plang...doar o aventura:(((((((((((((((((((((((((..)Mi se prelingeau degetele pe corpul sau ca lacrimile pe obrazul meu...il simteam numai al meu(ma inselam).El era speranta...vis...viata...acum devenise realitatea mea...(ma intreb si acum..ce-a fost in capul meu?????)...Cand ne-am trezit si trebuia sa ne imbracam...m-am infasurat intr-un cearsaf...m-a invaluise timiditatea...(ciudat,dar nu stiu daca era timiditate sau doar placerea mea de a nu-i face pe plac lui)
Cand au aparut ai lui....am plecat.Nu i-am zis ora de plecare a trenului(nu vroiam sa stau in casa...parintii erau cauza.ma simteam nu tocmai bine)doar pt a grabi plecarea mea de acolo.Pe strada...mergeam ca de obicei,tinandu-ne de mana.In metrou...era nebun...(nu ca nu mi-ar fi placut)ma saruta...iar eu eram ocupata sa observ daca e vreo privire atintita asupra noastra(stii?...da...timida...oare?nu stiu).Sincer..nu ma mai saturam de el...Cand am ajuns in parc si am inceput sa ne facem poze...simteam ca explodez....vroiam sa strig...sa ma uit acolo...nu vroiam sa plec!!!NU!....El era tot,doar el...imi ajungea.Stiam...trebuia sa plec.Aveam si eu viata mea,la care nu puteam renunta.Dar mi se sfasia inima cand vedeam cat de repede trece timpul...vroiam sa-l opresc in loc....sa mai fiu acolo...sa mai exist pt el...macar cateva ore...Daca as fi putut...daca as fi putut.........Cand am ajuns in tren..el inca era langa mine..nu realizam,doar il sarutam...insa cand trenul a plecat si el a ramas in urma...(el nu stie.am fugit prin tren sa nu-l pierd...sa-l mai vad....)am realizat ca nu mai sunt aceeasi care venisem.eram alta....eram incompleta fara el...aveam nevoie de el ca sa fiu fericita.Am plans in tren..nu-mi pasa ca ma priveste toata lumea...ma simteam prea singura...vroiam sa ma intorc...ma ucidea sentimentul de NEPUTINTA!...S-a terminat...nu?Asta imi rasuna in minte....si,totusi,nu puteam accepta.Plangeam....
Cand am ajuns acasa...eram practic cu moralul la pamant...s-au speriat pana si prietenele mele de mine....eu...eram alta.:((((((((((((((
Apoi..a inceput agonia sufletului meu...mereu stateam cu gandul ca se va termina si nu voi apuca sa-l mai revad....nu puteam sa rad...sa fiu fericita decat cand ii auzeam vocea...cand vorbeam cu el...Toata lumea ma sfatuia s-o las balta...toti imi spuneau ca imi pierd timpul...si toti se mirau cand vedeau cu cata patima imi aparam dragostea...toti cei care ma cunosc mi-au zis ca sufar in zadar.(si,desi,eram tare de fata cu ei,spuneam ca fac ce vreau eu,ca e viata mea!cand eram singura...incepeam din nou sa plang...eram constienta ca au dreptate.ceea ce nu stiau ei,era faptul ca eu eram stresata in fiecare zi de acel gand...de gandul ca nu ma va mai iubi...daca m-a iubit vreodata.)
A venit vacanta de iarna.Ne-am despartit.Am luat 20 de somnifere.Am ajuns la spital.Am urmat un tratament.(ai mei nu stiu nici in ziua de azi dc am ajuns eu in halul in care eram de bolnava pt ca am vorbit cu doctorul si am ajuns la un acord.)Apoi...m-am apucat de fumat serios,in fiecare zi...de bautura nu mai pomenesc....ma refugiam in tigari,bautura si petreceam cu gashk cam in fiecare zi.Asa mi-am petrecut eu vacanta de iarna.Desi vorbeam cu el pe mess din cand in cand...nu i-am povestit nimic din ce zbucium traiam.Pe mess nu i-am mai cerut sa ne impacam.(stiam raspunsul).
Dupa vacanta de iarna...am primit lovitura de gratie.I-am zis ca voi veni din nou acolo.Mai avea putin si innebunea.Cand a auzit...parca nu mai era el.Nu-mi trecea prin cap sa ma mai duc la el acasa.Si cand am vazut ca el a reactionat asa,am vorbit cu altcineva sa ma astepte in gara.
Dar dragul meu iubit...nu s-a simtit bine pana nu m-a distrus..pana nu mi-a calcat in picioare tot ceea ce poarta numele de orgoliu.Cand mi-a zis tatal sau ca a fost doar o aventura...(poate pt el,pt mine nu)m-am simtit ca cel mai josnic om.Am prejudecatile mele..dar intentiile mele au fost intelese total gresit...O aventura...daca vroiam doar o aventura,in veci nu as fi facut ceea ce am facut.Desi m-am mentinut ferma la telefon...dupa.....a urmat...."dezmatul".Nu-s o parasuta pt nimeni si nici nu am sa fiu!!!Am crezut ca innebunesc.Mai bine nu continui...ce s-a intamplat dupa,doar putine persoane au aflat...oricum nu mai conteaza.Ce?E vreo tragedie?Pe dracu'!...
Acum...eu...
Vreau doar sa-l urasc...(nu-s nebuna,doar m-am indragostit...am trait cu impresia gresita cum ca m-ar fi cunoscut.raspuns eronat.doar credea ca ma cunoaste...doar credea ca stie de ce sunt in stare...doar credea ca stie ce simt pt el...doar credea...si greseala mea...l-am lasat sa creada asta.)
Il iubesc...stiu...si vreau sa-l uit...stiu...il urasc...stiu...si vreau sa-l uit...din nou.
noiembrie 30, 2008
Ca lumanarile arzand
Viata mea se scurge vazand
Cu fiecare zi,ma topesc mai mult
Nu se opreste...si e crud...
desi,ne-am putea topi-mpreuna
asa...viata ar fi mai buna...
si cu mine...si cu tine
ce zici?crezi ca-i bine?
Viata mea se scurge vazand
Cu fiecare zi,ma topesc mai mult
Nu se opreste...si e crud...
desi,ne-am putea topi-mpreuna
asa...viata ar fi mai buna...
si cu mine...si cu tine
ce zici?crezi ca-i bine?
noiembrie 29, 2008
Te-ai simtit vreodata lipsit de putere...de dorinta de a mai trai,chinuit de un groaznic sentiment de neputinta?...:((
De nenumarate ori.De fapt in fiecare zi inainte sa te intalnesc ma gandeam la asta.Gandeam k nu am sa mai iubesc pe nimeni.Gandeam ca nu mai are nici un rost.Mi-ai dat Un Rost Si Pentru Asta TE IUBESC!!
Ai simtit vreodata cum ca lacrimile ti-ar fi secat..si totusi,sa-ti dai sufletul plangand in continuare...fara sa te poti opri?...=((
O singura data.Nu se va mai intampla,pentru ca nu ca TE IUBESC!!!
Uneori asa ma simt...alteori,din dorinta de a uita...vreau un singur lucru...SA MOR...
.:SSSa mori??NU VEI MURI IN VECI PENTRU CA TE IUBESC!!!a(
Mi-e dor sa-ti privesc ochii asemeni cerului.........................sa-ti sarut buzele calde............... sa-ti ating pielea...............sa-ti simt parfumul.....................nu m-as mai satura de tine....
Nu ma pot satura de tine VREODATA!
Pentru ca
TE IUBESC!!!
....visul meu...o singura iubire...
:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*
...mi-as trai viatza doar alaturi de tine...
:X:X:X:X:X:X:X:X:X
Ca sa roseasca hartia,trebuie sa sangereze cuvantul.
In dragoste nu exista invinsi sau invingatori,ci doar pedepsiti.
Actrita frumoasa nici acasa nu uita sa joace teatru.
Daca nu-l tratezi la timp,sarutul de femeie e o muscatura de vipera.
Daca timpul te iarta,femeia niciodata.
Azi fericirea mi-a batut in geam,dar intamplarea a facut sa nu fiu acasa.
Cel care m-a facut sa tremur m-a atins doar cu privirea.
Dintre toate defectele femeii gura si ochii sunt cele mai frumoase.
Lasul e convins ca face numai fapte bune.
Fara gust,fara gust...dar buna.
Rebutul in dragoste se numeste gelozie.
Altii au suferit si pentru faptul ca detineau o dragoste nedeclarata.
Autentice sunt toate femeile,dar numai unele detin certificat de calitate.
Greu nu este sa lupti,ci sa fii fericit dupa ce ai iesit invingator.
Curgator nu este timpul,ci viata.
Poezia este marea drama pe care o traieste inima de la nastere pana apune.
Lacrimile de-acum spala pacatele de-atunci.
Cel care rade singur nu-i nebun,ci il gadila prostiile altora.
Femeia nu pacatuieste decat atunci cand iarta.
Legitimatie de fericit se da numai dupa ce reusesti sa gusti din toate necazurile vietii.
Cand esti tanar pacatele infloresc si iarna.
Dati intunericului dreptul la replica si veti intelege de ce canta lumina.
Inainte de a-l lovi,intreaba-l de cand nu a mai fost mangaiat.
In materie de frumos,fiecare piere anonim.
La ce ne putem astepta de la cei care nu asteapta nimic de la viata?
Zorii nu spala pacatele noptii daca te-mbraci cu aceleasi rufe.
Minune mare poate fi si femeie mica.
Armele pe care le folosesc femeile contra femeilor sunt barbatii.
Barbare nu sunt visele de femeie,ci sperantele de barbat.
Iubirile nu mor,ci sunt ucise.
Asteptarile sunt la fel de mari ca si sperantele care le-au dat viata.
Pofta-i un uragan in desfrau.
Marea dilema intre "a fi" si "sunt".
Erau atat de limpezi ochii lui,incat am vazut cum Dumneze
u ma iubeste.
Cel care te mai cauta mai spera in ceea ce-ai fost.
Nu te juca cu gandurile unei femei,sunt la fel de inflamabile ca si ochii.
Ziua de maine a fost,de fiecare data,usa din spate a sperantelor.
Cand o femeie s-a indragostit de tine,nenorocirea este in floare.
Poate intelegeti de ce urasc,dar nu veti intelege niciodata de ce iubesc.
Uneori iti e greu sa ridici si pleoapele.
Culca-te cu speranta ca maine vei face cel putin un bine in plus.
Cu arma incarcata si femeia dezbracata sa nu te joci niciodata.
Greu blestem inima ei de foc,dar si mai greu,ochii lui de gheata.
Ca sa dai de un adevar,trebuie sa omori o mie de presupuneri.
Ziua cu soare este ca femeia frumoasa,straluceste fara a dori nimic in schimb.
Norocul este precum cometa:se apropie,straluceste si dispare.
Am incredere numai in prietenii care au gustat din suferinta mea.
Intunericul si hormonii:doua imperii guvernate de Diavol.
Am murit de-atatea ori pana acum,incat mi-e o groaznica frica de viata.
Realitate o macini,o framanti,dar cine o poate inghiti?
Sunt curajoasa,am incetat a ma mai teme de mine.
Nu uita,omule,in tinerete veninul se confunda cu limonada.
Iubirea este ca o lumina puternica;trebuie sa stii sa te apropii de ea.
Ca sa ramai vesnic invata cum se excaladeaza CLIPA.
Iluziile mor,dar izvorul acestora nu seaca niciodata.
Verdele din ochii ei era la fel de salbatic ca verdele padurii.
Speranta este fiica de sange a inteleptului Asteapta!
CUVANTUL A FOST SFARSITUL TACERII SI INCEPUTUL DURERII.
In dragoste nu exista invinsi sau invingatori,ci doar pedepsiti.
Actrita frumoasa nici acasa nu uita sa joace teatru.
Daca nu-l tratezi la timp,sarutul de femeie e o muscatura de vipera.
Daca timpul te iarta,femeia niciodata.
Azi fericirea mi-a batut in geam,dar intamplarea a facut sa nu fiu acasa.
Cel care m-a facut sa tremur m-a atins doar cu privirea.
Dintre toate defectele femeii gura si ochii sunt cele mai frumoase.
Lasul e convins ca face numai fapte bune.
Fara gust,fara gust...dar buna.
Rebutul in dragoste se numeste gelozie.
Altii au suferit si pentru faptul ca detineau o dragoste nedeclarata.
Autentice sunt toate femeile,dar numai unele detin certificat de calitate.
Greu nu este sa lupti,ci sa fii fericit dupa ce ai iesit invingator.
Curgator nu este timpul,ci viata.
Poezia este marea drama pe care o traieste inima de la nastere pana apune.
Lacrimile de-acum spala pacatele de-atunci.
Cel care rade singur nu-i nebun,ci il gadila prostiile altora.
Femeia nu pacatuieste decat atunci cand iarta.
Legitimatie de fericit se da numai dupa ce reusesti sa gusti din toate necazurile vietii.
Cand esti tanar pacatele infloresc si iarna.
Dati intunericului dreptul la replica si veti intelege de ce canta lumina.
Inainte de a-l lovi,intreaba-l de cand nu a mai fost mangaiat.
In materie de frumos,fiecare piere anonim.
La ce ne putem astepta de la cei care nu asteapta nimic de la viata?
Zorii nu spala pacatele noptii daca te-mbraci cu aceleasi rufe.
Minune mare poate fi si femeie mica.
Armele pe care le folosesc femeile contra femeilor sunt barbatii.
Barbare nu sunt visele de femeie,ci sperantele de barbat.
Iubirile nu mor,ci sunt ucise.
Asteptarile sunt la fel de mari ca si sperantele care le-au dat viata.
Pofta-i un uragan in desfrau.
Marea dilema intre "a fi" si "sunt".
Erau atat de limpezi ochii lui,incat am vazut cum Dumneze
u ma iubeste.
Cel care te mai cauta mai spera in ceea ce-ai fost.
Nu te juca cu gandurile unei femei,sunt la fel de inflamabile ca si ochii.
Ziua de maine a fost,de fiecare data,usa din spate a sperantelor.
Cand o femeie s-a indragostit de tine,nenorocirea este in floare.
Poate intelegeti de ce urasc,dar nu veti intelege niciodata de ce iubesc.
Uneori iti e greu sa ridici si pleoapele.
Culca-te cu speranta ca maine vei face cel putin un bine in plus.
Cu arma incarcata si femeia dezbracata sa nu te joci niciodata.
Greu blestem inima ei de foc,dar si mai greu,ochii lui de gheata.
Ca sa dai de un adevar,trebuie sa omori o mie de presupuneri.
Ziua cu soare este ca femeia frumoasa,straluceste fara a dori nimic in schimb.
Norocul este precum cometa:se apropie,straluceste si dispare.
Am incredere numai in prietenii care au gustat din suferinta mea.
Intunericul si hormonii:doua imperii guvernate de Diavol.
Am murit de-atatea ori pana acum,incat mi-e o groaznica frica de viata.
Realitate o macini,o framanti,dar cine o poate inghiti?
Sunt curajoasa,am incetat a ma mai teme de mine.
Nu uita,omule,in tinerete veninul se confunda cu limonada.
Iubirea este ca o lumina puternica;trebuie sa stii sa te apropii de ea.
Ca sa ramai vesnic invata cum se excaladeaza CLIPA.
Iluziile mor,dar izvorul acestora nu seaca niciodata.
Verdele din ochii ei era la fel de salbatic ca verdele padurii.
Speranta este fiica de sange a inteleptului Asteapta!
CUVANTUL A FOST SFARSITUL TACERII SI INCEPUTUL DURERII.
SFATURI PENTRU A FI FERICIT
Cand cineva iti da un sut, in loc sa i-l intorci, gandeste-te ca ai facut un pas inainte, in timp ce el a ramas un pas in urma.
Cand cineva tipa la tine, nu raspunde cu aceeasi moneda pentru ca vei risca sa ragusesti si tu.
Pentru cine stie sa rada cu inima, timpul nu exista.
q Credinta se traieste si gata.
q Traiti astazi. Nu traiti in trecut si nu va lasati paralizati de viitor.
q Nu visati, ci impliniti-va visele, amintiti-va ca sunteti proprii vostri fauritori.
q Asculta-i pe toti, dar pastreaza-ti identitatea...
q Si mai ales aminteste-ti ca mai bine gresesti, decat sa nu faci nimic...
VEI FI INVINGATOR
¦ Cand egoismul nu-ti va limita capacitatea de-a iubi.
¦ Cand vei avea incredere in tine insuti, desi toti se indoiesc de tine si nu te va interesa ce-ti vor spune.
¦ Cand faptele tale vor fi pe cat de repede realizate, pe atat de durabile.
¦ Cand vei putea renunta la rutina fara ca acest lucru sa-ti afecteze metabolismul vietii.
¦ Cand vei sti sa distingi un zambet de o zeflemea si vei prefera sa lupti toata viata decat sa cumperi o victorie falsa.
¦ Cand vei actiona din convingere si nu din lingusire.
¦ Cand cei putea fi sarac fara a-ti pierde din bogatie si bogat fara a-ti pierde din modestie.
¦ Cand vei stii sa ierti la fel de repede ca atunci cand ceri sa fii iertat.
¦ Cand vei stii sa mergi alaturi de un sarac, fara sa uiti ca este un om si alaturi de un bogat, fara sa gandesti ca este un zeu.
¦ Cand vei stii sa-ti recunosti greselile la fel de repede ca si izbanzile.
¦ Cand vei stii sa oferi liniste celui care nu-ti cere vorbe si absenta celui care nu te apreciaza.
¦ Cand nu va mai trebui sa suferi pentru a cunoaste fericirea.
¦ Cand nu vei mai incerca sa cauti raspunsuri in cele din jurul tau, ci in tine insuti.
¦ Cand vei accepta greselile si nu-ti vei pierde rabdarea, atunci si numai atunci vei fi un invingator...
¦ Cand vei accepta greselile si nu-ti vei pierde rabdarea, atunci si numai atunci vei fi un invingator...
I am completely different
I am completely different.
Though I am wearing the same tie as yesterday,
am as poor as yesterday,
as good for nothing as yesterday,
today
I am completely different.
Though I am wearing the same clothes,
am as drunk as yesterday,
living as clumsily as yesterday,nevertheless
today
Ah-
I patiently close my eyes
on all the grinds and smirks
on all the twisted smiles and horse laughs-
and glimpse then,inside me,
one beautiful white butterfly
fluttering towards tomorrow.
Though I am wearing the same tie as yesterday,
am as poor as yesterday,
as good for nothing as yesterday,
today
I am completely different.
Though I am wearing the same clothes,
am as drunk as yesterday,
living as clumsily as yesterday,nevertheless
today
I am completely different.
Ah-
I patiently close my eyes
on all the grinds and smirks
on all the twisted smiles and horse laughs-
and glimpse then,inside me,
one beautiful white butterfly
fluttering towards tomorrow.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)